Cum va arata Romania in 2020 in ceea ce priveste problema regionalizarii

 

La consultarea Comitetului Regiunilor au participat 90 de regiuni şi oraşe europene din 21 de state
membre ale UE.
Acestea au trimis documente de înaltă calitate, care ilustrează angajamentul lor faţă de strategia
Europa 2020 pentru creştere economică inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii. Au furnizat un
număr mare de observaţii şi propuneri, precum şi exemple concrete despre cum ar putea contribui la
punerea în aplicare a strategiei.
Respondenţii au apreciat abordarea reechilibrată a strategiei Europa 2020, aşa cum este reflectată
aceasta în priorităţile şi în angajamentul său ambiţios faţă de obiective globale la nivelul UE.
Ei au considerat, de asemenea, că iniţiativele emblematice sunt instrumente concrete, care vor aduce
Europa 2020 mai aproape de cetăţenii UE.
Cu toate acestea, participanţii au pus în discuţie câteva dintre aspectele-cheie ale conţinutului
strategiei, subliniind că aceasta nu reuşeşte să recunoască suficient de bine şi să abordeze specificul şi
diferenţele dintre teritorii, să stabilească noi indicatori în afară de PIB, care să servească drept
instrumente pentru formularea măsurilor politice, să depăşească fragmentarea actuală a programelor
politice şi a canalelor de finanţare corespunzătoare, să facă din simplificarea administrativă o
prioritate, să încurajeze punerea în aplicare a principiului parteneriatului între autorităţile naţionale,
regionale şi locale, să abordeze cu curaj provocarea în materie de comunicare de a aduce noua
strategie mai aproape de viaţa cetăţenilor de rând.
Din aceste motive, respondenţii îşi exprimă preocuparea cu privire la faptul că foaia de parcurs foarte
strânsă pentru adoptarea noii strategii ar putea duce la repetarea unora dintre greşelile fundamentale
şi neajunsurile constatate cu privire la Strategia de la Lisabona.
În consecinţă, aceştia prezintă o gamă largă de propuneri concrete pentru îmbunătăţirea proiectului
actual al strategiei Europa 2020 şi pentru asigurarea punerii ei în aplicare cu succes.

ELABORAREA ŞI PUNEREA ÎN APLICARE A NOII STRATEGII: PROVOCĂRI ŞI OPORTUNITĂŢI
1) Strategia Europa 2020 nu ţine seama de diferenţele socio-economice existente şi de distribuţia
inegală a oportunităţilor între regiuni şi în cadrul acestora. Aceste diferenţe, care au crescut în
ultimul deceniu, nu reflectă numai diferenţa „tradiţională” dintre regiunile dezvoltate şi cele
rămase în urmă. Acestea pot fi observate şi în cadrul unora dintre zonele cele mai dezvoltate, de
exemplu, în cartierele defavorizate ale câtorva oraşe UE. Stabilind doar obiective la nivelul UE şi
la nivel naţional printr-o procedură de sus în jos, strategia Europa 2020 nu permite adaptarea
obiectivelor, a indicatorilor şi a ţintelor, astfel încât să se ţină seama de aceste diferenţe de la nivel
local şi regional.
ƒ Prin adaptarea acestor obiective, indicatori şi ţinte la condiţiile diferite existente pe plan
local şi regional, noua strategie ar deveni mai realistă şi, în consecinţă, relevantă pentru
viaţa cetăţenilor obişnuiţi din întreaga Europă.
2) Strategia Europa 2020 nu promovează difuzarea indicatorilor de dezvoltare durabilă în
vederea completării PIB.
ƒ Adoptarea unor astfel de indicatori, în contextul unei puneri în aplicare flexibile a noii
strategii, asumată împreună de nivelurile de guvernare relevante şi de alte părţi interesate,
reprezintă un aspect necesar al stabilirii unor ţinte obiective la nivel local şi regional şi
contribuie la definirea celor mai bune modalităţi de punere în aplicare a strategiei la nivel
local. S-au prezentat câteva exemple de indicatori posibili.
3) Instrumentele politice ale strategiei Europa 2020 şi canelele de finanţare corespunzătoare
continuă să fie fragmentate, aşa cum s-a întâmplat în cazul Strategiei de la Lisabona, ceea ce ar
putea să le facă ineficiente. Mai mult, strategia Europa 2020 nu a făcut din simplificarea
administrativă o prioritate.
ƒ Instrumentele politice ar trebui coordonate, iar utilizarea lor simplificată, astfel încât aceasta
să se concentreze în mod coerent şi eficient pe un număr limitat de obiective. Aceasta ar
asigura, de asemenea, integrarea necesară a diferitelor politici UE, inclusiv a politicii de
coeziune şi a altor politici sectoriale relevante.
4) În cele din urmă, realizarea efectivă a obiectivelor strategiei Europa 2020 va depinde nu numai de
ceea ce vor face toate guvernele relevante, ci şi, în mod esenţial, de faptul dacă acestea vor
acţiona coordonat şi sincronizat. Cât priveşte punerea în aplicare a câtorva aspecte ale celor şapte
iniţiative emblematice propuse, autorităţile locale şi regionale vor fi în prima linie. Cu toate
acestea, în ciuda unei declaraţii de bune intenţii, nu s-a făcut nimic concret pentru promovarea
parteneriatului dintre toate nivelurile de guvernare relevante în vederea punerii în aplicare
a noii strategii. Dimpotrivă, unele dintre deciziile-cheie (stabilirea de obiective la nivelul UE
şi la nivelul statelor membre) s-au luat până în prezent în mod precipitat, cu o abordare de
sus în jos.

ƒ Pentru ca strategia să aibă rezultatele promise, este nevoie de la început de o coordonare
permanentă între toate nivelurile de guvernare relevante.
ƒ În 2010, mai ales, autorităţile locale şi regionale, guvernele naţionale şi nivelul UE trebuie să
lucreze în parteneriat, în primul rând la stabilirea ţintelor, inclusiv la nivel regional, şi, în al
doilea rând, la formularea şi lansarea iniţiativelor emblematice şi a programelor naţionale de
reformă.
ƒ În acest proces, trebuie să se ţină seama cu atenţie de principiile subsidiarităţii şi
proporţionalităţi.
5) Deşi declară, în mod corect, că instrumentele politicii de coeziune contribuie la realizarea
obiectivelor strategiei Europa 2020, proiectul pare să subestimeze importanţa diferenţelor
dintre regiuni şi teritorii existente în UE şi nu clarifică modul în care strategia Europa 2020
poate contribui la consolidarea coeziunii în UE. De fapt, ca o consecinţă a lipsei de flexibilitate
şi a abordării de sus în jos, strategia ar putea rata şansa de a valorifica potenţialul de resurse
umane de la nivel local, precum şi alte valori în vederea promovării unei creşteri economice
inteligente, ecologice şi favorabile incluziunii. De aceea, ca şi strategia de la Lisabona, strategia
Europa 2020 riscă să fie percepută ca fiind irelevantă pentru viaţa multor cetăţeni ai UE.
ƒ Respondenţii subliniază în unanimitate că strategia Europa 2020 şi politica de coeziune
trebuie să fie privite ca instrumente politice care se consolidează reciproc, pentru a stimula
creşterea economică durabilă, sporind, în acelaşi timp, coeziunea socială, economică şi
teritorială. Datorită preocupărilor din ce în ce mai mari manifestate în legătură cu coeziunea
teritorială, chiar şi în regiunile cele mai bogate ale UE, politica de coeziune ar trebui să
continue să vizeze toate regiunile, realizându-şi în acelaşi timp obiectivele de redistribuire.
ƒ Finanţarea strategiei Europa 2020 şi a politicii de coeziune nu trebuie redusă, ci, dimpotrivă,
dacă este posibil, suplimentată. Însă şi mai importantă este raţionalizarea cheltuielilor,
simplificarea şi eficientizarea acestora cu ajutorul procedurilor de monitorizare şi evaluare
îmbunătăţite. Ar merita, de asemenea, analizate posibilităţile de recompensare a regiunilor şi
oraşelor capabile să cheltuiască eficient, sprijinindu-le pe cele care doresc să îşi
îmbunătăţească performanţele şi sancţionându-le pe cele mai puţin performante.
ƒ Autorităţile administrative ale oraşelor trebuie să fie actori esenţiali pentru succesul
strategiei Europa 2020, întrucât pot fi forţele motrice ale creşterii economice, însă se
confruntă cu probleme de coeziune importante sub aspect economic şi social. Zonele rurale
trebuie sprijinite în eforturile de intensificare a creşterii economice pe baze noi şi solide.
ƒ Includerea în strategia Europa 2020 a unor eforturi suplimentare de îmbunătăţire a
infrastructurii de bază, acolo unde este necesar, ar intensifica creşterea economică în UE şi
ar contribui la coeziune.
ƒ Mulţi respondenţi au subliniat, de asemenea, faptul că şi asociaţiile de regiuni cu
responsabilităţi în elaborarea politicilor, inclusiv cele transfrontaliere (cum ar fi GECT şi
macroregiunile), ar trebui considerate parteneri în acest proces.

6) Comunicarea către cetăţeni a informaţiilor legate de Uniunea Europeană a fost întotdeauna o
sarcină grea – prezentarea strategiei Europa 2020 în forma ei actuală nu va fi mai uşoară.
ƒ Pentru ca eforturile de comunicare cu privire la strategia Europa 2020 să fie încununate de
succes, trebuie să existe un mesaj care să se concentreze pe contribuţia reală a strategiei în
context local sau regional, pentru întreaga populaţie şi pentru grupurile sectoriale, care să fie
transmis prin intermediul unor mijloace moderne şi cu implicarea activă a autorităţilor
locale şi regionale.
EVALUARE ŞI IMPLICAŢII POLITICE
Nivelul de interes pentru strategia Europa 2020 manifestat de respondenţi nu este surprinzător, având
în vedere faptul că:
− noua strategie este prezentată într-un moment în care statele membre şi regiunile şi oraşele
acestora sunt afectate – în mod inegal – de cea mai puternică recesiune din ultimele decenii, care
duce la creşterea diferenţelor socio-economice existente şi afectează negativ perspectivele de
creştere economică ale UE în ansamblul său;
− preocupările actuale cu privire la stabilitatea monetară în zona euro se adaugă doar la necesitatea
de a articula o disciplină financiară mai strictă cu perspective de creştere pe termen lung
îmbunătăţite pentru UE, obiectivul fiind acela de a face ca politicile bugetare ale statelor membre
să fie durabile, evitându-se, în acelaşi timp, o recesiune prelungită.
Această perspectivă economică îngrijorătoare face cu atât mai importantă înlocuirea Strategiei de la
Lisabona cu o strategie nouă, mai eficace, în vederea creşterii competitivităţii europene şi, în
consecinţă, a asigurării condiţiilor pentru creştere economică.
Contribuţiile primite arată că autorităţile locale şi regionale din UE sunt conştiente de miză. Acestea
s-au angajat în direcţia ţintelor relevante şi sunt pregătite să îşi îndeplinească responsabilităţile pentru
a garanta că acestea sunt puse în aplicare cu succes (a se vedea, de exemplu, iniţiativa
„Pactul primarilor”).
Cu toate acestea, autorităţile care au participat la consultare îşi exprimă îndoiala că strategia
Europa 2020, aşa cum arată acum, va avea rezultatele promise.
Pentru a valorifica la maximum această oportunitate foarte necesară, pentru a depăşi criza economică
şi pentru a impulsiona dezvoltarea durabilă pe termen lung, reducând, în acelaşi timp, diferenţele şi
îmbunătăţind nivelul de trai al cetăţenilor UE, strategia Europa 2020 ar trebui să ofere tuturor
nivelurilor de guvernare, inclusiv autorităţilor locale şi regionale, şansa de a contribui la conceperea şi
punerea în aplicare a acesteia ca parteneri permanenţi.

În 2010, acest lucru ar trebui să se aplice la stabilirea obiectivelor, precum şi la elaborarea
iniţiativelor emblematice şi a programelor naţionale de reformă.
De aceea, ar fi recomandabil ca Comisia Europeană şi Consiliul European să reprogrameze
foaia de parcurs pentru strategia Europa 2020 pentru anul în curs, pentru a acorda timp suficient
dezbaterii deciziilor ce urmează cu toţi partenerii relevanţi.
În acelaşi timp, statele membre ar trebui să conlucreze cu regiunile şi oraşele utilizând în mod activ
instrumentele instituţionale existente.
Comitetul Regiunilor, prin Platforma de monitorizare a strategiei Europa 2020, va continua să
urmărească progresele înregistrate pe teren în raport cu noua strategie UE 2020 şi va prezenta periodic
rapoarte Consiliului, Comisiei Europene şi Parlamentului European

Problema Romaniei este legata de reusita implementarii acestor proiecte, de alegerea materialului uman care va lucra in aceste Organizatii de Integrare, de modul de remunerare a acestora si de responsabilizarea acestora. Sa nu uitam ca prin aceste organisme se vor derula si fondurile europene care in acest moment sunt blocate (POS-T), astfel raspunderea si performanta angajatilor va trebui sa fie mxima. Politicul trebuie sa fie atent la alegerea oamenilor care vor reprezenta aceste institutii pentru a nu repeta gresiala ,,portocaliilor”.

Sa le uram succes tututror!

SURSE ON LINE