Cum va arata Romania in 2020 in ceea ce priveste problema regionalizarii

 

La consultarea Comitetului Regiunilor au participat 90 de regiuni şi oraşe europene din 21 de state
membre ale UE.
Acestea au trimis documente de înaltă calitate, care ilustrează angajamentul lor faţă de strategia
Europa 2020 pentru creştere economică inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii. Au furnizat un
număr mare de observaţii şi propuneri, precum şi exemple concrete despre cum ar putea contribui la
punerea în aplicare a strategiei.
Respondenţii au apreciat abordarea reechilibrată a strategiei Europa 2020, aşa cum este reflectată
aceasta în priorităţile şi în angajamentul său ambiţios faţă de obiective globale la nivelul UE.
Ei au considerat, de asemenea, că iniţiativele emblematice sunt instrumente concrete, care vor aduce
Europa 2020 mai aproape de cetăţenii UE.
Cu toate acestea, participanţii au pus în discuţie câteva dintre aspectele-cheie ale conţinutului
strategiei, subliniind că aceasta nu reuşeşte să recunoască suficient de bine şi să abordeze specificul şi
diferenţele dintre teritorii, să stabilească noi indicatori în afară de PIB, care să servească drept
instrumente pentru formularea măsurilor politice, să depăşească fragmentarea actuală a programelor
politice şi a canalelor de finanţare corespunzătoare, să facă din simplificarea administrativă o
prioritate, să încurajeze punerea în aplicare a principiului parteneriatului între autorităţile naţionale,
regionale şi locale, să abordeze cu curaj provocarea în materie de comunicare de a aduce noua
strategie mai aproape de viaţa cetăţenilor de rând.
Din aceste motive, respondenţii îşi exprimă preocuparea cu privire la faptul că foaia de parcurs foarte
strânsă pentru adoptarea noii strategii ar putea duce la repetarea unora dintre greşelile fundamentale
şi neajunsurile constatate cu privire la Strategia de la Lisabona.
În consecinţă, aceştia prezintă o gamă largă de propuneri concrete pentru îmbunătăţirea proiectului
actual al strategiei Europa 2020 şi pentru asigurarea punerii ei în aplicare cu succes.

ELABORAREA ŞI PUNEREA ÎN APLICARE A NOII STRATEGII: PROVOCĂRI ŞI OPORTUNITĂŢI
1) Strategia Europa 2020 nu ţine seama de diferenţele socio-economice existente şi de distribuţia
inegală a oportunităţilor între regiuni şi în cadrul acestora. Aceste diferenţe, care au crescut în
ultimul deceniu, nu reflectă numai diferenţa „tradiţională” dintre regiunile dezvoltate şi cele
rămase în urmă. Acestea pot fi observate şi în cadrul unora dintre zonele cele mai dezvoltate, de
exemplu, în cartierele defavorizate ale câtorva oraşe UE. Stabilind doar obiective la nivelul UE şi
la nivel naţional printr-o procedură de sus în jos, strategia Europa 2020 nu permite adaptarea
obiectivelor, a indicatorilor şi a ţintelor, astfel încât să se ţină seama de aceste diferenţe de la nivel
local şi regional.
ƒ Prin adaptarea acestor obiective, indicatori şi ţinte la condiţiile diferite existente pe plan
local şi regional, noua strategie ar deveni mai realistă şi, în consecinţă, relevantă pentru
viaţa cetăţenilor obişnuiţi din întreaga Europă.
2) Strategia Europa 2020 nu promovează difuzarea indicatorilor de dezvoltare durabilă în
vederea completării PIB.
ƒ Adoptarea unor astfel de indicatori, în contextul unei puneri în aplicare flexibile a noii
strategii, asumată împreună de nivelurile de guvernare relevante şi de alte părţi interesate,
reprezintă un aspect necesar al stabilirii unor ţinte obiective la nivel local şi regional şi
contribuie la definirea celor mai bune modalităţi de punere în aplicare a strategiei la nivel
local. S-au prezentat câteva exemple de indicatori posibili.
3) Instrumentele politice ale strategiei Europa 2020 şi canelele de finanţare corespunzătoare
continuă să fie fragmentate, aşa cum s-a întâmplat în cazul Strategiei de la Lisabona, ceea ce ar
putea să le facă ineficiente. Mai mult, strategia Europa 2020 nu a făcut din simplificarea
administrativă o prioritate.
ƒ Instrumentele politice ar trebui coordonate, iar utilizarea lor simplificată, astfel încât aceasta
să se concentreze în mod coerent şi eficient pe un număr limitat de obiective. Aceasta ar
asigura, de asemenea, integrarea necesară a diferitelor politici UE, inclusiv a politicii de
coeziune şi a altor politici sectoriale relevante.
4) În cele din urmă, realizarea efectivă a obiectivelor strategiei Europa 2020 va depinde nu numai de
ceea ce vor face toate guvernele relevante, ci şi, în mod esenţial, de faptul dacă acestea vor
acţiona coordonat şi sincronizat. Cât priveşte punerea în aplicare a câtorva aspecte ale celor şapte
iniţiative emblematice propuse, autorităţile locale şi regionale vor fi în prima linie. Cu toate
acestea, în ciuda unei declaraţii de bune intenţii, nu s-a făcut nimic concret pentru promovarea
parteneriatului dintre toate nivelurile de guvernare relevante în vederea punerii în aplicare
a noii strategii. Dimpotrivă, unele dintre deciziile-cheie (stabilirea de obiective la nivelul UE
şi la nivelul statelor membre) s-au luat până în prezent în mod precipitat, cu o abordare de
sus în jos.

ƒ Pentru ca strategia să aibă rezultatele promise, este nevoie de la început de o coordonare
permanentă între toate nivelurile de guvernare relevante.
ƒ În 2010, mai ales, autorităţile locale şi regionale, guvernele naţionale şi nivelul UE trebuie să
lucreze în parteneriat, în primul rând la stabilirea ţintelor, inclusiv la nivel regional, şi, în al
doilea rând, la formularea şi lansarea iniţiativelor emblematice şi a programelor naţionale de
reformă.
ƒ În acest proces, trebuie să se ţină seama cu atenţie de principiile subsidiarităţii şi
proporţionalităţi.
5) Deşi declară, în mod corect, că instrumentele politicii de coeziune contribuie la realizarea
obiectivelor strategiei Europa 2020, proiectul pare să subestimeze importanţa diferenţelor
dintre regiuni şi teritorii existente în UE şi nu clarifică modul în care strategia Europa 2020
poate contribui la consolidarea coeziunii în UE. De fapt, ca o consecinţă a lipsei de flexibilitate
şi a abordării de sus în jos, strategia ar putea rata şansa de a valorifica potenţialul de resurse
umane de la nivel local, precum şi alte valori în vederea promovării unei creşteri economice
inteligente, ecologice şi favorabile incluziunii. De aceea, ca şi strategia de la Lisabona, strategia
Europa 2020 riscă să fie percepută ca fiind irelevantă pentru viaţa multor cetăţeni ai UE.
ƒ Respondenţii subliniază în unanimitate că strategia Europa 2020 şi politica de coeziune
trebuie să fie privite ca instrumente politice care se consolidează reciproc, pentru a stimula
creşterea economică durabilă, sporind, în acelaşi timp, coeziunea socială, economică şi
teritorială. Datorită preocupărilor din ce în ce mai mari manifestate în legătură cu coeziunea
teritorială, chiar şi în regiunile cele mai bogate ale UE, politica de coeziune ar trebui să
continue să vizeze toate regiunile, realizându-şi în acelaşi timp obiectivele de redistribuire.
ƒ Finanţarea strategiei Europa 2020 şi a politicii de coeziune nu trebuie redusă, ci, dimpotrivă,
dacă este posibil, suplimentată. Însă şi mai importantă este raţionalizarea cheltuielilor,
simplificarea şi eficientizarea acestora cu ajutorul procedurilor de monitorizare şi evaluare
îmbunătăţite. Ar merita, de asemenea, analizate posibilităţile de recompensare a regiunilor şi
oraşelor capabile să cheltuiască eficient, sprijinindu-le pe cele care doresc să îşi
îmbunătăţească performanţele şi sancţionându-le pe cele mai puţin performante.
ƒ Autorităţile administrative ale oraşelor trebuie să fie actori esenţiali pentru succesul
strategiei Europa 2020, întrucât pot fi forţele motrice ale creşterii economice, însă se
confruntă cu probleme de coeziune importante sub aspect economic şi social. Zonele rurale
trebuie sprijinite în eforturile de intensificare a creşterii economice pe baze noi şi solide.
ƒ Includerea în strategia Europa 2020 a unor eforturi suplimentare de îmbunătăţire a
infrastructurii de bază, acolo unde este necesar, ar intensifica creşterea economică în UE şi
ar contribui la coeziune.
ƒ Mulţi respondenţi au subliniat, de asemenea, faptul că şi asociaţiile de regiuni cu
responsabilităţi în elaborarea politicilor, inclusiv cele transfrontaliere (cum ar fi GECT şi
macroregiunile), ar trebui considerate parteneri în acest proces.

6) Comunicarea către cetăţeni a informaţiilor legate de Uniunea Europeană a fost întotdeauna o
sarcină grea – prezentarea strategiei Europa 2020 în forma ei actuală nu va fi mai uşoară.
ƒ Pentru ca eforturile de comunicare cu privire la strategia Europa 2020 să fie încununate de
succes, trebuie să existe un mesaj care să se concentreze pe contribuţia reală a strategiei în
context local sau regional, pentru întreaga populaţie şi pentru grupurile sectoriale, care să fie
transmis prin intermediul unor mijloace moderne şi cu implicarea activă a autorităţilor
locale şi regionale.
EVALUARE ŞI IMPLICAŢII POLITICE
Nivelul de interes pentru strategia Europa 2020 manifestat de respondenţi nu este surprinzător, având
în vedere faptul că:
− noua strategie este prezentată într-un moment în care statele membre şi regiunile şi oraşele
acestora sunt afectate – în mod inegal – de cea mai puternică recesiune din ultimele decenii, care
duce la creşterea diferenţelor socio-economice existente şi afectează negativ perspectivele de
creştere economică ale UE în ansamblul său;
− preocupările actuale cu privire la stabilitatea monetară în zona euro se adaugă doar la necesitatea
de a articula o disciplină financiară mai strictă cu perspective de creştere pe termen lung
îmbunătăţite pentru UE, obiectivul fiind acela de a face ca politicile bugetare ale statelor membre
să fie durabile, evitându-se, în acelaşi timp, o recesiune prelungită.
Această perspectivă economică îngrijorătoare face cu atât mai importantă înlocuirea Strategiei de la
Lisabona cu o strategie nouă, mai eficace, în vederea creşterii competitivităţii europene şi, în
consecinţă, a asigurării condiţiilor pentru creştere economică.
Contribuţiile primite arată că autorităţile locale şi regionale din UE sunt conştiente de miză. Acestea
s-au angajat în direcţia ţintelor relevante şi sunt pregătite să îşi îndeplinească responsabilităţile pentru
a garanta că acestea sunt puse în aplicare cu succes (a se vedea, de exemplu, iniţiativa
„Pactul primarilor”).
Cu toate acestea, autorităţile care au participat la consultare îşi exprimă îndoiala că strategia
Europa 2020, aşa cum arată acum, va avea rezultatele promise.
Pentru a valorifica la maximum această oportunitate foarte necesară, pentru a depăşi criza economică
şi pentru a impulsiona dezvoltarea durabilă pe termen lung, reducând, în acelaşi timp, diferenţele şi
îmbunătăţind nivelul de trai al cetăţenilor UE, strategia Europa 2020 ar trebui să ofere tuturor
nivelurilor de guvernare, inclusiv autorităţilor locale şi regionale, şansa de a contribui la conceperea şi
punerea în aplicare a acesteia ca parteneri permanenţi.

În 2010, acest lucru ar trebui să se aplice la stabilirea obiectivelor, precum şi la elaborarea
iniţiativelor emblematice şi a programelor naţionale de reformă.
De aceea, ar fi recomandabil ca Comisia Europeană şi Consiliul European să reprogrameze
foaia de parcurs pentru strategia Europa 2020 pentru anul în curs, pentru a acorda timp suficient
dezbaterii deciziilor ce urmează cu toţi partenerii relevanţi.
În acelaşi timp, statele membre ar trebui să conlucreze cu regiunile şi oraşele utilizând în mod activ
instrumentele instituţionale existente.
Comitetul Regiunilor, prin Platforma de monitorizare a strategiei Europa 2020, va continua să
urmărească progresele înregistrate pe teren în raport cu noua strategie UE 2020 şi va prezenta periodic
rapoarte Consiliului, Comisiei Europene şi Parlamentului European

Problema Romaniei este legata de reusita implementarii acestor proiecte, de alegerea materialului uman care va lucra in aceste Organizatii de Integrare, de modul de remunerare a acestora si de responsabilizarea acestora. Sa nu uitam ca prin aceste organisme se vor derula si fondurile europene care in acest moment sunt blocate (POS-T), astfel raspunderea si performanta angajatilor va trebui sa fie mxima. Politicul trebuie sa fie atent la alegerea oamenilor care vor reprezenta aceste institutii pentru a nu repeta gresiala ,,portocaliilor”.

Sa le uram succes tututror!

SURSE ON LINE

Ce e politica si de ce ai nevoie de ea…

Politica este știința și practica de guvernare a unui stat și reprezintă sfera de activitate social-istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii și grupuri sociale, între națiuni ș.a.m.d. în vederea emancipării conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau supremație ideologică etc. Politică reprezeintă deasemenea orientarea, activitatea, acțiunea propriu-zisă a unui partid sau a unor grupări exercitată în domeniul guvernării problemelor interne și externe. Totodată, poate fi definită ca ideologie ce reflectă această orientare sau acțiune.

Politica este procesul prin care sunt luate decizii în interiorul unor grupuri. Deși termenul este folosit în general pentru a comportamentul din interiorul guvernelor, se observă existența sa în toate interacțiunile grupurilor umane, inclusiv în cele din cadrul instituțiilor de corporație, academice și religioase.

Un teoretician, Harold Lasswell, definea politica drept „cine primește ce primește, când și cum”.

Ipoteza marxistă

Activitatea politică s-a născut pe o anumită treaptă de evoluție a colectivității umane în condițiile în care produsul muncii colective depășea necesarul de consum și exista posibilitatea acumulării unor bunuri în interes privat.Această stare de lucruri diferită de starea anterioară a dat naștere la opoziție a unor membri ai colectivității, născându-se lupta dintre cei ce posedă și cei ce nu posedă.Miza fiind bunurile acumulate, existau două posibilități: fie repartiția se făcea just, fie se iniția lupta pentru menținerea stării create de această diferență.Odată intrată în logica luptei colectivitatea se scindează fiecare parte dorind a instaura raporturi favorabile sieși prin intermediul forței ce începe să se structureze ierarhic ca grup armat, dând naștere germenului statului.Odată apărut elementul statal, cei mai inteligenți dispuneau de intrumentul social ce garanta regulile de comportament a subgrupurilor și indivizilor componenți ai comunității, în conformitate cu scopurile proprii.Ulterior, întreaga activitate politică s-a defășurat în jurul instrumentului puterii, adică a statului, ca acaparare a aparatului statal, ca subordonare și meținere în subordine a sistemului statal.

Sursa informațională:

,,Dicționar de filozofie,, Editura Politică 1978

Privit din punctul de vedere sistemic politicul este un subsistem al sistemului social și conține următoarele părți componente: instituțiile, organizațiile politice și conștiința politică.

Instituțiile politice sunt instituții prin intermediul cărora se exercită puterea.Prima instituție politică este statul ca instrument social organizat.Partidele contituie instituția care, deținănd dreptul de conducere a statului, poate transpune în practică programul de acțiune propriu.

Organizațiile politice sunt grupurile umane formale și informale (neoficiale) care reprezintă și categorii sociale mai largi, care exercită influențe, presiuni, propagandă sau agitații în favoarea sau în defavoarea partidelor cu acces la conducerea statului.

Clasele sociale politizate constituie un alt element al sistemului politic, devenind active în special în perioadele de conflict politic, fiind capabile să exercite influența pentru deținerea puterii în stat, fie formal, prin vot, fie informal – prin forță.

Conștiința politică există simultan pe mai multe nivele de structurare și anume psihologia individuală politică, ca formă comună a conștiinței politice și ca formă structurată a conștiinței politice.

Conștiința politică de nivel psihologic constă în cunoștințe politice rudimentare, locale,interese politice minore,norme cu aplicație redusă, sentimente politice specifice.

Conștiința politică comună este dominată de cunoștințe politice relativ stabile, interese comune structurate ale grupurilor, norme politice interiorizate prin experiență colectivă. Conștiința politică comună servește acțiunilor de grup politic bazal.

Conștiința politică structurată superior se prezintă ca o concepție politică unitară despre societate ca total și ca o doctrină politică ce convertește ideile concepției privitoare la stările de fapt în norme generale de acțiune pentru schimbarea ordinii sociale în conformitate cu interesele clasei reprezentate. În continuarea acestor forme structurate există programul politic, parte integrantă a conștiinței politice, care vizează direct înfăptuirea concretă a scopurilor fundamentale ale clasei politice reprezentate.

Intrebarea daca avem nevoie de politicieni e cu dus-intors. Avem si n-avem nevoie. Tousi cineva trebuie sa conduca si, pentru ca toate au un nume, li s-a spus politicieni. Cat de obiectiv sunt promovati vezi si tu. Iar chestiunea cu sanctionatul e utopie. In teorie ei sunt, sau ar putea fi, sanctionati odata la 4 ani prin alegeri. In fapt…

Zambeste! Maine va fi mai rau!

Clientela politică – darama economia

Am auzit de nenumărate ori din gura guvernanților că România nu are bani pentru investiții, că nu are bani să-și plătească medicii și profesorii, că nu are bani pentru dotarea spitalelor, că nu are bani pentru modernizarea școlilor. Fals! În România se produc bani care sunt însă execrabil gestionați. Fondurile publice sunt risipite fie pe investiții aiuristice, fie sunt îndreptate spre buzunarele clientelei politice și ale „băieților deștepți“.

Citeam zilele trecute raportul întocmit de Expert Forum referitor la alocările bugetare discreționare făcute exclusiv pe criterii politice. Numai în 2008, sumele alocate preferențial pentru proiecte de investiții locale s-au ridicat la 1,3 miliarde de euro, reprezentând peste 70% din tolalul investițiilor la nivel local. Cum se traduce asta? Păi, simplu. Erai primar sau președinte de consiliu județean din partidul aflat la guvernare, primeai bani pentru a face investiții. Nu erai cu cei de la putere, nu primeai nimic. Autorii raportului concluzionează că „într-un stat cu instituţii slabe şi tradiţie clientelară, un aflux masiv de fonduri în bugetele publice poate să facă mai mult rău decât bine, în funcţie de cât de corect şi eficient este gestionat surplusul“.

Cele mai multe cazuri, fondurile publice în excedent sunt foarte prost manageriate. Banii sunt aruncați pe investiții care nu produc niciun efect în economie, nu generează valoare adăugată pentru mediul privat. În plus, proiectele sunt atribuite firmelor de partid care, de cele mai multe ori, fac lucrările de mântuială, pentru a beneficia ulterior de contracte de reabilitare. În afară de acest de tip de bătaie de joc la adresa contribuabilului român, mai există o altă metodă prin care banii publici sunt prăduiți. Este vorba despre căpușarea companiilor de stat. România pierde anual sute de milioane de euro din cauza managerilor acestor firme, care permit drenarea unor sume impresionante spre buzunarele „băieților deștepți“. Cred că cel mai elocvent exemplu în acest caz este Hidroelectrica. O societate care, teoretic, trebuia să producă profituri uriașe, dar care astăzi este în insolvență din cauza contractelor păguboase. Contracte care i-au făcut milionari peste noapte pe proprietarii unor firme de apartament.

Bineînțeles că exemplele pot continua cu CFR Marfă, Tarom, Oltchim. Peste tot aceeași rețetă. Cotracte încheiate în defavoarea companiei, achiziții supraevaluate, vânzări subevaluate, piețe neexploatate, manageri numiți politic să satisfacă doar interesele de partid. Tragic este că nimeni nu a plătit pentru pagubele produse bugetului de stat. Guvernul Ponta ar trebui să pună piciorul în prag și să ia măsuri drastice împotriva acestor practici, mai ales că se bucură, încă, de o susținere populară masivă.

Mai mult, cred că privatizările trebuie să fie accelerate pentru a stopa o dată pentru totdeauna prăduirea companiilor de stat. Evident, avem nevoie de investitori strategici serioși, care să preia societățile de stat și să le repună pe picioare. Exemplul Petromului este elocvent. O companie cu pierderi uriașe a fost preluată, în 2004, de un concern cu experiență care a restructurat din temelii toată afacerea. Rezultatul: profit-record pentru România, de aproape de 900 de milioane de euro și vânzări de 5,8 miliarde de euro în 2012. Deci se poate!

Radiografia Congresului PNL 2013

În urma numărării voturilordelegațiilor care au participat la Congresul PNL, moțiunealui lui Crin Antonescu a obținut 1.434 voturi “pentru” și 44“împotrivă”. Astfel, Antonescu și echipa propusă de el vorconduce PNL până în 2016. Ulterior, Crin Antonescu a ținutun scurt discurs în care a mulțumit pentru votul acordat și aurmat mesajul lui Graham Watson.

În jurul orei 17.30, s-a încheiatvotul filialelor județene pentru alegerea conducerii partidului, urnele au fost scoase din sală pentru a fi numărate și conform programului urmează discursul președintelui ALDE, Graham Watson.

Deputatul Ludovic Orban a declarat sâmbătă, la Congresul PNL de la Palatul Parlamentului, că nu poate trece cu vederea faptul că premierul Victor Ponta a semnat un pact de coabitare cu preşedintele Traian Băsescu, chiar dacă acesta a fost semnat pentru imaginea ţării, şi nici scăderea competenţelor miniştrilor liberali din actualul guvern. Mai mult, liberalul l-a atacat pe premierul Victor Ponta, decalarând că nu se simte în siguranţă, întrucât la volan este un coplilot, şi nu un pilot.

Liberalul a avut un discurs critic la adresa lui Crin Antonescu, dar a ţinut să îi asigure pe liberali că este de partea lor şi că este o onoare pentru el să se afle printre ei.  Pe de altă, parte, Orban şi-a criticat dur colegii de alianţă, PSD, vizat fiind Victor Ponta.

„Nu pot să trec aşa, în uitare, o acţiune politică ce m-a făcut să rămân cu gura căscată. În care m-am trezit cu premierul României, susţinut de PNL, semnând un pact de coabitare cu Traian Băsescu, pe care Traian Băsescu l-a dus la Bruxelles. Conduc maşina şi trăiesc în România. Dar mie îmi place sistemul englezesc, în care volanul este pe dreapta. Din păcate, în România astăzi volanul este pe stânga. Să nu vă supăraţi pe mine dacă nu mă simt în siguranţă atunci când la volan nu se găseşte pilotul, ci se găseşte un copilot, care s-ar putea să ştie să se uite pe hărţi, dar să nu ştie să ţină volanul în mână şi frica mea nu este că o să mă răstorn împreună cu el, frica mea este să nu cumva să mă ducă la raliul la Dakar şi să mă lase în mijlocul deşertului, abandonat”, a afirmat liberalul.

El a adăugat însă că întotdeauna şi-a respectat angajamentele şi că nu o să ceară ca PNL să rupă alianţa cu PSD.”Sunt un om care totdeauna m-am ţinut de cuvânt, mi-am respectat contractele şi ştiu ce înseamnă să îţi dai o semnătură. Niciodată nu o să cer să nu ne respectăm angajamentele în alianţa cu PSD”, a spus Orban.

Ce nu mi-a placut:

Potrivit deputatului, electoratul PNL are alte aşteptări, alte interese şi alte obiective faţă de cel al PSD iar mai devreme sau mai târziu nu pot fi mulţumite cele două electorate. „Este foarte greu să se concilieze într-un program de guvernare aceste două aşteptări, pentru că mai devreme sau mai târziu nu poţi să îi mulţumeşti pe toţi – modul în care arată bugetul, conjunctura internaţională, cum este structurat guvernul”, a apreciat Orban.În opinia sa, într-un fel arăta Guvernul înainte de alegerile parlamentare, în alt fel arată astăzi, având în vedere competenţele miniştrilor liberali, care el crede că s-au diminuat.

„Dacă te uiţi la competenţele pe care le aveau miniştrii liberali înainte de alegerile parlamentare, altfel sunt competenţele de astăzi. Veţi vedea că este o mare diferenţă. Lucrul acesta nu poate fi trecut cu vederea, pentru că oricât am încerca să spunem că situaţia este roz, în orice coaliţie există o permanentă luptă pentru putere. Să nu credeţi că mă simt bine atunci când mă sună un primar sau un preşedinte de consiliu judeţean să îmi spună că doreşte să obţină finanţare pentru un proiect de canal sau nu ştiu ce drum judeţean sau orăşenesc şi mă întreabă la cine să se ducă. Ce să le spun, să se ducă la Dragnea? Sigur că o să trebuiască să se ducă la Dragnea, dar o asemenea centralizare a resurselor bugetare către comunităţile locale nu a existat niciodată în România, în niciun fel de Guvern”, a afirmat Ludovic Orban de la tribuna congresului.

A fost prezentată procedura de vot delegațiilor PNL și a fost explicată modalitatea în care fiecare lider de organizație județeană va trebui să meargă la unul dintre cele două secretariate pentru a-și exprima votul. În momentul de față, comisia de numărare organizează spațiul din spatele sălii pentru ca votul să se desfășoare în condiții normale. Sunt 26 de urne de vot în care cei prezenți vor intra pentru a alege conducerea partidului.

După discursul susținut de Crin Antonescu, la microfon a venit Klaus Johannis, cel care candidează pentru funcția de prim-vicepreședinte PNL. Acesta a anunțat că renunță la funcția de președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România formațiune din partea căreia a câștigat funcția de primar al Sibiului astfel încât să poată candida la funcția de vicepreședinte PNL. Edilul a ținut să precizeze că va rămâne simplu membru al FDGR.

 

Crin Antonescu și-a prezentat echipa pe care o propune pentru a conduce partidul din care fac parte, pe lângă cei 15 vicepreședinți executivi, alți 16 vicepreședinți care sunt primari sau președinți de consilii județene din țară. Iată numele unor membrii din echipa lui Antonescu: Cristian Adomniței, președintele Consiliului Județean Iași, Horia Uioreanu, președintele Consiliului Județean Cluj, Marius Stan, primarul Galațiului, Nicolae Robu, primarul Timișoarei sau Sorin Frunzăverde, președintele Consiliului Județean Caraș-Severin.

 

Mai mult, Crin Antonescu a ținut să-l felicite din nou pe Frunzăverde pentru mutarea în rândul liberalilor făcută anul trecut. La finalul prezentării echipei, Crin Antonescu și-a amintit că a omis să-l anunțe și pe Dan Radu Rușanu ca membru al echipei sale tot pe o funcție de vicepreședinte.

15vicepreşedinţi executivi care vor fi aleşi Congresul PNL,  în funcţie deatribuţii:

 

a) Vicepreşedinte executiv cu atribuții privind coordonarea activității guvernamentale și a comisiilor de specialitate ale PNL – DANIEL CHIȚOIU

b) Vicepreşedinte executiv cu atribuții de aplicare a Statutului și a hotărârilor partidului – RADU STROE

c) Vicepreşedinte executiv cu atribuții privind resursele umane – EUGEN NICOLĂESCU

d) Vicepreşedinte executiv cu atribuții în domeniul afacerilor europene, relațiile cu ALDE și Internaționala Liberală și coordonarea grupului parlamentar din PE – NORICA NICOLAI

e) Vicepreşedinte executiv cu atribuții în domeniul comunicării – MIHAI VOICU

f) Vicepreşedinte executiv cu atribuții privind relația cu partidele politice – RELU FENECHIU

g) Vicepreşedinte executiv cu atribuții privind programele și politicile sectoriale – VARUJAN VOSGANIAN

h) Vicepreşedinte executiv cu atribuții de coordonare a activității grupurilor parlamentare – PUIU HASOTTI

i) Vicepreşedinte executiv cu atribuții de coordonare a rețelei electorale – DAN MOTREANU

j) Vicepreşedinte executiv cu atribuții de coordonare a Consiliului de Coordonare a Municipiului București – RAREȘ MĂNESCU

k) Vicepreşedinte executiv cu atribuții privind administrația publică – DAN RADU RUȘANU

l) Vicepreşedinte executiv cu atribuții privind afaceri constituționale, politici legislative, drepturi și libertăți fundamentale – TUDOR CHIUARIU

m) Vicepreşedinte executiv cu atribuții privind relațiile cu societatea civilă și minorități  Mircea Diaconu

n) Vicepreşedinte executiv cu atribuții privind relațiile externe – CRISTIAN DAVID

o) Vicepreşedinte executiv cu atribuții de coordonare a organizațiilor speciale (TNL, OFL, CSL) – FLORIN ALEXE

Congresul ordinar îi va alege şi pe secretarul general al PNL şi pe cei 31 de vicepreşedinţii – 15 cu atribuţii executive şi 16 cu atribuţii generale. Sistemul de vot va fi cel propus de Crin Antonescu, pe listă.

 

 

 

 

 

Stirile saptamanii:

1) Noul Cod de procedura civila a intrat vineri in vigoare

Noul Cod de Procedura Civila, ce se va aplica incepand de astazi, aduce o serie de schimbari in mediul juridic autohton, obiectivele fiind de a elimina practica neunitara de la nivelul instantelor, precum si de a asigura solutionarea cu rapiditate a cauzelor. Intrarea in vigoare a actului normativ a fost amanata de nenumarate ori de autoritati, motivul invocat fiind lipsa fondurilor pentru implementarea noului sistem la nivelul instantelor din Romania.

2) Din 15 februarie firmele nu mai pot avea in denumire sintagma „societate comerciala”

Anumite societati comerciale sunt obligate sa isi schimbe denumirea din 15 februarie, cand noul Cod de procedura civila a intrat in vigoare. Firmele au la dispozitie doi ani pentru a opera aceste modificari in actele lor constitutive. Recent, Oficiul National al Registrului Comertului a publicat lista completa a societatilor care au aceasta obligatie.

3) Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie inainte de proces din 15 februarie

Incepand din 15 februarie, cei care vor sa inceapa un proces vor putea face acest lucru doar daca participa, in prealabil, la o sedinta de informare privind medierea.

4) Punctul de pensie pentru 2013

Punctul de pensie va fi mai mare anul acesta cu aproximativ 30 de lei, dupa ce un act normativ in acest sens a fost publicat joi in Monitorul Oficial.

Valoarea punctului de pensie in anul 2013 este de 762,1 lei, adica cu 30 lei mai mult decat in 2012, cand a fost 732,8 lei. Cresterea pensiilor este prevazuta de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.1/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 53 din 23 ianuarie.

Actul normativ a intrat in vigoare inca de la data publicarii, in 23 ianuarie, insa pentru a putea produce efecte juridice in continuare, trebuia sa parcurga traseul legislativ in Parlament si sa devina lege, conform Constitutiei Romaniei.

5) Ce declaratii trebuie sa depui, daca esti obligat sa platesti impozit pe veniturile microintreprinderilor in 2013

De la 1 februarie toate societatile comerciale cu capital privat care au realizat venituri de pana la 65.000 de euro in 2012, indiferent de numarul de salariati, sunt obligate sa plateasca impozit pe veniturile microintreprinderilor chiar daca pana acum ele erau platitoare de impozit pe profit. Practic, de la 1 februarie, nicio societate privata cu venituri sub plafonul amintit sau nou-infiintata nu mai poate plati 16% impozit pe profit, ci este obligata sa aplice regimul fiscal al microintreprinderilor, care presupune plata unui impozit de 3% pe veniturile realizate.

6) Impozitarea diurnelor in 2013. Ce s-a schimbat de la 1 februarie?

Tratamentul fiscal al diurnei acordate angajatilor pe perioada delegarii sau detasarii a fost modificat de la inceputul lunii februarie, odata cu intrarea in vigoare a prevederilor din OG nr. 8/2013, actul normativ care a modificat Codul fiscal.

7) Contributii sociale 2013: Ce s-a schimbat de la 1 februarie?

Codul fiscal a fost modificat substantial pentru prima oara in acest an prin OG nr. 8/2013, publicata in 23 ianuarie. Ordonanta a adus noutati importante la toate capitolele din Codul fiscal, inclusiv la cel care priveste contributiile sociale, noile reglementari intrand in vigoare la 1 februarie 2013.

8) Ordonanta de plata. Cum se aplica procedura din 15 februarie?

Procedura ordonantei de plata este reglementata ca procedura unica in privinta creantelor certe, lichide si exigibile, la art. 1013-1024 din noul Cod de Procedura Civila (NCPC), care a intrat in vigoare la data de 15 februarie 2013.

9) Legea bugetul de stat este constitutionala

Legea bugetului de stat pe anul 2013 este constitutionala, decizia fiind luata cu unanimitate de voturi de catre magistratii Curtii Constitutionale a Romaniei, anunta, miercuri, institutia pe site-ul propriu. Tot miercuri, hotararea CCR a fost publicata in Monitorul Oficial.

10) Evita amenzi de pana la 14.000 lei si depune la timp declaratiile 392 A si 392B

Declaratiile 392A si 392B trebuie depuse la organele fiscale pana la 25 februarie. In cazul in care nu se achita de aceasta obligatie, contribuabilii persoane juridice risca amenzi cuprinse intre 12.000 si 14.000 de lei.
Surse avocat.net

Sa ne reamintim despre jocurile politice de după Revoluţie (1)

Cea mai veche telegramă din „pachetul WikiLeaks“ datează din 2 februarie 1990 şi reprezintă un document cu mare însemnătate pentru istoria recentă a României. Telegrama, transmisă de la Ambasada SUA din Moscova, recomanda susţinerea Frontului Salvării Naţionale, în lipsa unei alternative coerente şi în pofida faptului că avusese loc prima mineriadă.

Jack Matlock era în februarie 1990 ambasadorul SUA în URSS şi unul dintre cei mai avizaţi experţi americani în probleme sovietice. El a fost trimis de la Moscova la Bucureşti într-o vizită de evaluare a situaţiei politice din România imediat postrevoluţionară.

După cum se subînţelege din textul telegramei în care a sintetizat rezultatele vizitei, evenimentele confuze din România (tocmai avusese loc prima mineriadă) şi mesajele contradictorii pe care le primea Washingtonul de la ambasada sa de la Bucureşti (care recomanda sprijin pentru FSN) au impus trimiterea unui expert presupus neutru, pentru a oferi o opinie suplimentară celor furnizate de diplomaţii aflaţi la post în România.

Jack Matlock a purtat mai întâi discuţii cu personalul Ambasadei SUA de la Bucureşti, iar apoi cu ministrul de Externe, Sergiu Celac, adjunctul său, Romulus Neagu, ministrul Justiţiei, Teofil Pop, ministrul Cultelor, Nicolae Stoicescu, cu lideri ai partidelor tradiţionale (ţărănişti, naţional-liberali şi social-democraţi) şi cu lideri ai două sindicate nou- înfiinţate. Vă prezentăm cele mai relevante observaţii ale lui Jack Matlock, cu precizarea că intertitlurile aparţin redacţiei.

„Am vorbit îndelung cu ambasadorul, cu adjunctul său şi cu consilierul politic şi i-am găsit pe toţi în deplin acord asupra situaţiei de aici: dacă e cineva care poate salva România de haos, acesta nu poate fi decât Frontul Salvării Naţionale, că principala sarcină a Frontului este restabilirea democraţiei şi că implicarea noastră în România poate întări această sarcină, că liderii partidelor vechi pur şi simplu nu au ce le trebuie pentru a conduce şi că nu e nicio altă forţă politică pe scenă.

Ambasada crede, de asemenea, că analizele făcute la Washington pe baza diferitelor frânturi de informaţie sunt lipsite de simţurile care pot fi obţinute doar prin observaţii de la faţa locului. Am fost în total acord cu toate aspectele din evaluarea ambasadei (de la Bucureşti – n.r.)”.

Prima mineriadă, poate doar un accident

Diplomatul american descrie apoi impresiile sale după convorbirile cu oficialii români. „Nici unul dintre oficialii români cu care am vorbit nu a arătat vreo gândire de tip comunist în comenarii. Ambasada a protestat puternic faţă de devastarea sediului ţărăniştilor de către suporterii Frontului şi cred că protestul nostru a fost notat în mod corespunzător. Dacă asemenea acţiuni devin obicei, va trebui, evident, să reevaluăm situaţia”.

Amintim că, în 28 ianuarie, partidele istorice au organizat o manifestaţie împotriva anunţului FSN că va participa la alegeri. Adepţii FSN au organizat o contramanifestaţie, în cadrul căreia au devastat sediul ţărăniştilor, iar a doua zi dimineaţa au venit minerii pentru prima dată la Bucureşti. Următoarele luni au arătat că mineriadele aveau să devină totuşi un obicei.

Ţărăniştii şi liberalii, nişte pensionari

Matlock continuă: „Ministrul Justiţiei, Pop, ne-a vorbit mult despre obiectivele sale. Este în mod evident experimentat în ceea ce priveşte modul occidental de gândire juridică. A vorbit despre planurile de a adopta o nouă Constituţie, care să garanteze drepturi individuale şi o guvernare democratică. Ne-a mai spus despre intenţiile sale de a stabili un sistem judiciar independent. Nu am avut impresia că ne oferă doar nişte fraze bombastice. A părut hotărât şi sincer.

Ministrul Cultelor, Stoicescu, a fost o dezamăgire doar pentru că este un fervent credicios  ortodox şi mi-a lăsat impresia că celelalte culte
s-ar putea să nu primească un tratament corect. Am încercat să-l conving că trebuie să se ridice la cerinţele angajamentului României de la Helsinki, de a respecta toate religiile, şi l-am încurajat să angajeze un dialog cu ambasada pe acest subiect.

Stoicescu e un vechi adversar al comunismului, provenind din vechea tabără conservatoare. În timp ce îi vorbeam despre libertatea religioasă, s-a uitat cu suspiciune la mine la un moment dat şi m-a întrebat dacă sunt baptist. (Baptiştii tocmai ceruseră desfiinţarea ministerului său).

Oficialii Ministerului de Externe au subliniat cu tărie intenţiile ca România să se ridice la cerinţele obligaţiilor asumate prin actul final de la Helsinki. Celac părea cumva iritat de presupusul refuz al SUA de a-şi exprima sprijinul faţă de democraţia din România. El se referea la faptul că n-am trimis niciun semnal în acest sens către FSN.

În ceea ce-i priveşte pe liderii partidelor istorice, mi-au lăsat impresia că pur şi simplu au revenit din pensie doar ca să anunţe că au supravieţuit. Nu arată să fi făcut prea mult efort pentru a se organiza. În acelaşi timp, dat fiind caracterul ad-hoc al noului guvern şi starea generală de confuzie, includerea unor reprezentanţi ai partidelor istorice în guvernul de tranziţie ar avea o valoare simbolică şi un efect liniştitor asupra publicului.

Analiza finală

Impresia mea generală, bazată pe ceea ce am citit şi văzut la Bucureşti, este următoarea: Partidul Comunist Român, născut spre finalul epocii staliniste, era ţinut unit, la fel ca toate celelalte partide comuniste din Europa de Est, de o puternică ideologie şi relaţii strânse de loialitate reciprocă între membrii nomenclaturii. La fel ca şi la alte partide, componenta ideologică s-a evaporat în anii ’70.

Dar, spre deosebire de celelalte partide, în care legăturile personale ţineau strânsă nomenclatura, în România până şi legăturile personale s-au evaporat, din momentul în care Ceauşescu a stabilit o veritabilă curte imperială de tip bizantin. Nu mai erau legături personale între nomenclaturişti, ci doar o linie directă de loialitate faţă de Ceauşescu. Orice oficial care îl înfrunta pe lider sau cădea în dizgraţie era schimbat, concediat sau închis.

Dată fiind situaţia, moartea lui Ceauşescu a făcut ca întreg sistemul să se prăbuşească peste noapte. Nu au fost conducători comunişti care să strângă rândurile, ca în Bulgaria, după debarcarea lui Jivkov. Lingăii lui Ceauşescu nu aveau relaţii unii cu alţii, aşa că au rămas pe dinafară. Cei care au venit acum sunt oameni care fuseseră debarcaţi din poziţii-cheie, care s-au unit cu oficiali mai tineri într-un efort de a închega un guvern capabil să funcţioneze.

Ca să fim precişi, cei mai mulţi dintre noii lideri au fost cândva comunişti, fie din convingere, fie din oportunism. Putem avea acum încredere în ei? Eu cred că putem, pentru că (A) experienţele personale i-au înverşunat împotriva regimului totalitar (chiar ei au folosit acest termen), şi (B) chiar dacă ar fi nesinceri (şi eu sunt sigur că niciunul dintre ei nu e), ei ştiu acum dincotro bate vântul şi ce au de făcut ca să obţină ajutorul extern de care au nevoie.

Câtă vreme FSN pare a fi deocamdată singurul «jucător din oraş» care poate ţine România funcţională, şi cum putem să folosim influenţa noastră pentru a conduce Frontul în direcţia corectă, susţin categoric abordarea şi recomandările ambasadei noastre (de la Bucureşti – n.r.)”.

„Liderii partidelor istorice mi-au lăsat impresia că au revenit din pensie doar ca să anunţe că au supravieţuit.”
Jack Matlock
ambasador SUA la Moscova

„Dacă e cineva care poate salva România de haos, acesta nu poate fi decât Frontul Salvării Naţionale.”
Jack Matlock
ambasador SUA la Moscova

Martor la Perestroika

Jack Matlock nu e un oarecare. Intrat în diplomaţia americană în 1956, a devenit expert în probleme sovietice şi, pe toată perioada Războiului Rece, a avut de mai multe ori însărcinări la Moscova, fie ca ambasador, fie ca adjunct. Între 1972 şi 1991, a participat la toate întâlnirile bilaterale sovieto-americane, cu excepţia uneia singure.

Ultimul mandat la Moscova l-a început în 1987, în plin avânt al reformelor iniţiate de Mihail Gorbaciov sub etichetele de Glasnost (transparenţă) şi Perestroika (reconstrucţie). S-a pensionat în 1991, după ce Uniunea Sovietică s-a dezmembrat. După pensionare, Jack Matlock s-a afirmat ca istoric şi a scris mai multe cărţi despre sfârşitul Războiului Rece şi despre prăbuşirea Uniunii Sovietice.

Surse on -line

Configuratia mandatelor de parlamentari pe grupuri politice

USL a obţinut 395 de mandate, ARD – 80, PPDD – 68, UDMR – 27, iar minorităţile naţionale -18, potrivit rezultatelor finale ale alegerilor parlamentare, comunicate de BEC.

Astfel, din 394 mandate la Camera Deputaţilor, USL a obţinut 273, ARD – 56, PPDD – 47, UDMR – 18.

Acestora li se adaugă 18 mandate de deputat, ale organizaţiilor minorităţilor naţionale.

La Senat, din totalul de 176 mandate, USL are 122, ARD – 24, PPDD – 21, UDMR – 9.

Numărul senatorilor şi deputaţilor este de 588.

Camera Deputaţilor, PSD are 138 de mandate, PNL – 90 de mandate, PC – 11 mandate şi UNPR – 8 mandate.

Potrivit lui Dragnea, la Senat PSD are 54 de mandate, PNL – 51 de mandate, PC – 8 mandate, UNPR – 4 mandate.

Acestea sunt rezultatele obtinute in urma scrutinului din 09.12.2012. In urma Congresului PNL ,,ARITIMETICA” USL-ului ster sa fie ,,pozitiva” pentru electoratul USL. Consider ca votul din 09 decembrie a fost dat unei aliante de centru-dreapta care ar fi putut aduce ,,linistea” mult sperata. Daca aceasta ,,speranta” va fi spulberata de o schimbare de macaz in PNL, dezamagirea electoratului va fi foarte mare.

Sa nu uitam ca anul trecut a avut loc un Congres USL in care s-a stabilit Programul USL. Ce sa intelegem, ce sa inteleaga cetatenii acestei tari … ?! Mai au vreo valoare Congresele politice in fata alegatorilor? Consider ca indiferent de deciziile din Congresele partidelor care alcatuiesc USL-ul, Programul USL va ramane neschimbat (macar de dragul electoratului care s-a prezentat in nr. destul de mare la vot).

MCV ,,marul discordiei” din politica romana

MCV ,,marul discordiei” din politica romana.

MCV ,,marul discordiei” din politica romana

Astazi 03.02.2013 preşedintele Traian Băsescu a reacţionat,  la declaraţiile din ultima vreme privind suspendarea sa din funcţie, numindu-i „penibili” atât pe cei care s-au pronunţat în favoarea declanşării unei astfel de proceduri, cât şi pe cei care s-au opus. Raportul CE privind MCV nu cere adoptarea unei legi a presei, ci subliniază necesitatea mentinerii libertăţii presei şi, în acelaşi timp, solicită instituirea unor soluţii de sancţionar şi reparaţii pentru cei care sunt în mod nedrept atacaţi, linşaţi, discreditaţi.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, duminică, că raportul MCV este corect, însă a calificat drept incorectă reacţia celor mai importante instituţii ale statului român.Şeful statului a arătat că raportul a fost „profund politizat” şi că „românii au putut fi păcăliţi cu televizoarele, dar oficialii europeni nu”. „Cine se amăgeşte cu ideea că propagandistic vom păcăli statele membre nu face decât să aibă o poziţie împotriva interesului naţional”, a avertizat Băsescu.

Cristian Tudor Popescu se revolta pe aceasta tema intr-un comentariu dinGandul.info. El crede ca e problema magistratilor daca sunt slabi de inger si se lasa terorizati de presa. Si chiar mai mult: cand ”respectivii sunt câte-o madmuzea sau nişte marţafoi cu robă, coloraţi politic până în albul ochilor, care se dau în stambă pe net, vorbesc public ca nişte bufniţe bete şi mai au şi nişte schelete în dulap, atunci fireşte că nu le e moale să vadă lucrurile astea prezentate publicului” (am incheiat citatul.

In „România liberă”, Cristian Câmpeanu isi exprima propriile dubii privind o eventuala reglementare a presei. Oricîte reglementări s-ar mai putea adopta (caci exista deja destule in Romania), jurnalistii trusturilor de presa vor gasi cum sa le incalce, iar cel mai bun exemplu este deja … Antena 3. Asadar, tot o chestiune de mentalitate.

Cu ocazia unei analize pe marginea Raportului MCV dat publicităţii miercuri de reprezentanţii de la Bruxelles, Haineala a făcut elogiul activităţii Comisiei Europene şi a documentului întocmit despre justiţia din ţara noastră, considerând că „acesta reprezintă o constatare obiectivă a evoluţiilor din ultimele luni din sistemul judiciar românesc în general şi din activitatea CSM, în special”.

Ȋn acelaşi timp, preşedintele contestat al Consiliului Superior al Magistraturii a cerut Parlamentului să ia atitudine împotriva jurnaliştilor prin a căror activitate „se aduce atingere independenţei şi prestigiului justiţiei”.

”Solicităm reprezentanţilor autorităţilor legislative şi executive să ia toate măsurile necesare pentru ca ireversibilitatea reformei sistemului judiciar şi independenţa justiţiei să nu mai poată fi ameninţate, inclusiv prin adoptarea unor reglementări care să sancţioneze abaterile de la deontologia profesională în mass-media, mai ales atingerea adusă independenţei şi prestigiului justiţiei şi demnităţii umane a unor magistraţi”, a declarat Oana Hăineală, miercuri într-o conferință de presă susținută la sediul CSM, potrivit SURSELOR ON LINE.

Premierul Victor Ponta se va întâlni, luni, cu președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, întrevederea fiind cerută de partea română, potrivit purtătorului de cuvânt al CE, Mark Gray.

Acesta a precizat că cei doi oficiali vor discuta pe tema fondurilor europene, dar și pe marginea raportului MCV care a fost prezentat miercuri.

„Întâlnirea e la cererea premierului Ponta. Săptămâna viitoare va fi un Consiliu European extrem de important. Aceasta e ocazia potrivită de întâlnire a celor doi. Se va discuta despre fonduri, despre MCV„, a spus Gray.

Este binecunoscut faptul că România este deficitară în privința absorbției de fonduri europene, Guvernul Ponta promițând să rectifice această problemă.

Europarlamentarul PDL Monica Macovei a declarat miercuri seară, în emisiunea „Sub semnul întrebării”, de pe B1 TV că raportul MCV pe justiție este unul negativ, iar Victor Ponta ar trebui să-și asume responsabilitatea și să-și dea demisia din funcția de premier al României.

„Raportul MCV este, evident, negativ. Este foarte clar că trebuie să ajungem la o răspundere politică. Se fac recomandări în principal clasei politice, în principal USL este criticată. Aș vrea să văd cum își asumă răspunderea Victor Ponta, Crin Antonescu și Dan Voiculescu, ca președinți de partide în USL. Prin asta eu înțeleg demisia”, a spus Monica Macovei.

Faptul că Victor Ponta are două rapoarte MCV negative de când este premierul României este un lucru extrem de clar că trebuie să demisioneze, spune Monica Macovei.

„Nu e nicio eroare în raport. Comisia se referă la faptul că au fost 4 demnitari în guvernul Ponta 1 față de care existau rapoarte ale ANI și Ponta nu a cerut niciunuia dintre ei să demisioneze. În schimb, azi ne zice că nu e niciunul în Guvernul de azi. Adică eu vorbesc de oi și el de capre”, comentează europarlamentarul PDL.

Monica Macovei afirmă că politicienii români trebuie să ia măsuri urgente pentru corectarea acestor nereguli pe care le sancționează CE, altfel România riscă să ajungă la marginea Europei.

„Asemenea rapoarte nu ne duc decât pe marginea Europei. Sunt foarte mulți politicieni care nu știu nimic despre România, decât ce publică CE o dată pe an. La nivel politic e foarte importantă corectarea acestor greșeli. Demisia membrilor Guvernului, dacă există un raport negativ ANI. De pildă, să-și pună termene Parlamentul în care să soluționeze cererile de ridicare a imunității. În Spania se rezolvă în câteva ore, în Belgia în maxim 24 de ore, la noi ține un an de zile”, spune Monica Macovei.

Presedintele a mentionat ca a discutat cu premierul pe data de 01.02.2013 , a precizat ca va discuta cu domnia sa si maine inainte de CSAT.

Ce as dori eu ca un simplu cetatean la acestei tari este urmatorul aspect: sa-mi explice un politician din Romania cand si care va fi solutia corecta in legatura cu acest raport MCV. Ce nu pare a fi corect totusi este urmatorul aspect: daca exista persoane care au probleme cu justitia ( dar nu sunt ,,facute” in acest mandat, NU sunt probleme de coruptie) de ce se mai face atat caz pe aceasta tema?!

Ce așteptări au românii de la anul politic 2013 din Romania

După un an 2012 foarte încărcat de evenimente politice și sociale, 2013 se prefigurează a fi și el un an în care evenimentele de pe scena politică suscită un interes ridicat pentru cetățeni. 

In urma analizelor sondajelor aparute pe on-line am ajuns la urmatoarea concluzie:

Românii se consideră interesați și bine informați cu privire la politică, interesul lor pentru acest domeniu atingând cote ridicate (peste 70% dintre respondenți). Doar un sfert dintre români se declară neinteresați de acest domeniu.
Peste 60% dintre români se consideră informați cu privire la politică, procent în creștere față de anul 2011. Principala sursă de informare rămân posturile de televiziune (81%), urmate la mare distanță de internet (7%) și ziare (4%).

În ceea ce privește preferințele politice, o treime dintre respondenți declară că au un partid politic preferat, cu 5% mai mulți decât la sfârșitul anului 2011. 37% dintre participanții la studiu susțin că au și un om politic preferat, cu 9% mai mulți decât la cercetarea similară din 2011. Unul din patru români recunoaște că, în ultimii 10 ani, a votat cu mai multe partide. Dintre aceștia, 53% au votat cu 2 partide, 30% cu 3 partide, 6% au votat cu 4 partide, iar 6% cu mai mult de 4 partide.

Românii sunt consumatori ai datelor furnizate de sondajele de opinie, proporția lor crescând cu 10 procente ajungând, până în ianuarie 2013, la 72%. Estimările populației pentru PDL sunt semnificativ mai rezervate, în timp ce estimările populației pentru USL, așa cum este de așteptat, sunt semnificativ mai optimiste.
Peste 60% dintre români NU ar vota cu un partid nou înființat. Cei care sunt mai nehotărâți privind acest aspect spun că determinant în luarea deciziei ar fi membrii care alcătuiesc organizația și platforma/strategia politică a acestuia, aici înregistrându-se o răsturnare de criterii față de anul 2011.

Majoritatea românilor sunt de părere că PDL va scădea în sondaje – 50% (2011) și 40% (2013).
În general, despre UDMR, PRM, UNPR și PNȚCD, oamenii tind, mai degrabă, să afirme că acestea vor rămâne la fel în ceea ce privește preferințele reflectate în sondaje.
În ceea ce privește evoluția Uniunii Social Liberale în sondaje, cele două studii nu indică tendințe de schimbare foarte pronunțate. Procente relativ apropiate preconizează creșterea acestei alianțe în sondaje (33%), menținerea la același nivel (29%) sau scăderea în sondaje (29%).
Partidul înființat de patronul OTV, Dan Diaconescu, are, în continuare, șanse de a evolua pozitiv în statisticile preferinței de vot. 29% îi dau șanse să crească în sondaje, în 2013, același procent consideră că va scădea, iar 28% cred că va rămâne la fel. Ultima lovitura pentru Dan Diaconescu este inchiderea postului OTV care schimba esential procentul acestuia. Cred ca a fost un gest necugetat a patronului cand a hotarat sa nu plateasca amenzile postului OTV. Intrebarea esentiala este: in care parte a scenei politice se vor indrepta voturile OTV-istului.?!

Problema viitorului presedinte, cine va fi?!
Peste jumătate dintre români (51%) cred că liderul USL, Crin Antonescu, are șanse să devină Președintele României. Dacă în 2012, 70% dintre respondenți considerau că USL nu va reuși să îl suspende pe Traian Băsescu, la începutul lui 2013, doar 52% sunt convinși de acest lucru. Insa si aici se schimba datele problemei daca partidele ce compun USLau probleme interne, reactii din interiorul partidelor care nu ar trebui sa apara la TV. Aceste probleme se pot rezolva cu calm si intelepciune daca se doreste un succes asemanator cu cel din 9 decembrie 2012.

 

Românii sunt optimiști
Optimismul populației a evoluat semnificativ (70% – 2013 față de 60% în 2012). Optimismul în creștere se reflectă și în modul în care oamenii se raportează la propria viață. Dacă în 2012, doar 32% dintre respondenți afirmau că pentru ei lucrurile vor evolua în bine, o astfel de convingere se manifestă mult mai pronunțat la începutul anului 2013 – 46%. Acest optimism il putem gasi si in scorul alegerilor din 9 decembrie, in rezultatul Referendumului din iulie 2012….dar si in manifestarile romanilor de ziua unirii 24.01.2013

Surse documentare: on-line